”Viața nu e o știință exactă, este o artă.”
Samuel Butler
08:00 a.m. uşor, uşor un fir de lumină îşi face loc în ochii mei, imi gâdilă pupila şi mă determină să părăsesc tărâmul viselor pentru a reveni la realitate. Pentru câteva clipe încerc să îmi aduc aminte ce anume am visat în noaptea ce tocmai s-a scurs...nu reuşesc şi abandonez, consolându-mă cu ideea că nu a fost ceva relevant...mă întind a lene şi îmi rotesc ochii prin jur...sunt singură...hmmm...sună interesant, chiar periculos aş putea spune...atunci să dăm drumul la muzică şi să facem o binemeritată cafea...
Îmi balansez scheletul în ritmul muzicii şi încerc să îmi trezesc toate simţurile la viaţă, nu e o sarcină prea grea, mai ales că mirosul de cafea mi-a invadat deja nările...o melodie mai lentă mă determină să mă cuibăresc în scaunul comod şi să mă uit leneş la o carte care face umbră pe masă...O gură de cafea e suficientă pentru a mă îmbăta, o simplă închidere a pleoapelor mă transportă în trecut...Se spune că atunci când oamenii se simt nesiguri se retrag în carapacea lor(acel moment din viaţa lor în care se simţeau în siguranţă, plini de încredere, în care lumea era relativ roz), căci acolo pot să se refacă...
Aceeaşi oră 8:00, dintr-o zi de aprilie 2011, aceeaşi aromă de cafea mă ademenea, 174 de km parcurşi pentru a o savura...dar s-a meritat. O plimbare cu maşina la prima oră a dimineţii, pentru a ajunge pe dealul care îţi oferă cea mai frumoasă panoramă a oraşului Suceava...traversezi centrul oraşului, te îndepărtezi de oamenii mult prea peocupaţi de grijile mai mult sau mai puţin semnificative chiar şi pentru ei, alungi din minte acele feţe încruntate care se transformă în bau-bau atunci când te văd că zâmbeşti, treci pe lângă primărie, te asiguri că afară sunt suficiente grade, faci dreapta şi te opreşti pe vârful cel mai înalt. Cobori privind cu tupeu soarele, te laşi imbrăţisat de acea răcoare a dimineţii şi atunci când te gândeşti că pielea ta absoarbe suficientă energie de la natură....te trezeşti cu un imens buchet de trandafiri, o declaraţie care, pur şi simplu sună asemeni unei melodii când ajunge la urechile tale, şi un omuleţ care te invită să-ţi petreci ziua cu el...Un mic dejun la o benzinărie unde ţi se oferă spre delectarea papilelor gustative o cafea neagră fără zahăr, pe care să o simţi din plin atunci când îţi parcurge micul drum până în stomac şi cu nişte efecte secundare care te fac să tremuri mai ceva ca atunci când ţi se face o declaraţie de dragoste (pe bune!, nu din acelea plagiate)...o, da şi apoi o muzică care să te facă să vibrezi, un omuleţ care să conducă cam cu 120 de km/h şi care sţie să te facă să zâmbeşti, o adiere de vând care să se joace în părul tău şi drumul e al tău... în mai puţine cuvinte reţeta pentru o zi reuşită.
"Dimineaţa începe cu tine"...e melodia care mă face să tresar...sorb cafeaua din cană nu cu prea mult entuziasm şi mă îndrept cu paşi domoli spre patul care mă îmbia la somn...da un vis în care să cred pare un motiv suficient ca să mă las pradă acelei lumi imaginare...patul pare cea mai bună opţiune...în fond şi la urma urmei oricum nu aveam nimic programat pe azi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu