S-a mai scurs o zi din viaţa mea şi inevitabil şi a voastră...sper că sunteţi mândri de această zi şi de asemenea, îmi doresc din tot sufletul ca acum, în prag de noapte...înainte de a vă pune scufiile şi a vă lăsa îndrumaţi de elfi pe tărâmul viselor...să aveţi cel puţin, măcar "minimum minimorum", 3 lucruri pe care să le enumeraţi la acest final de zi, care v-au furat un zâmbet, care au produs o sclipire în ochii voştri minunaţi.
Eu una, am avut o zi plină de voie bună şi nu neapărat pentru că s-ar fi întâmplat lucruri ieşite din comun. Dar, azi am decis să mă uit în jurul meu şi pentru fiecare lucru care nu-mi place, să găsesc ceva bun, iar pentru fiecare lucru care îmi place şi-mi încântă privirea să mulţumesc. Iar toate aceste lucruri i le datorez nepoţelului meu...o splendoare de omuleţ...ţi se înmoaie genunchi numai când îi vezi privirea inocentă, iar când îţi şi zâmbeşte...eşti un om pierdut în adevăratul sens al cuvântului. Un pui de înger, care de fiecare dată când mă vede îmi dă câte o lecţie de viaţă...Acei ochi albaşti, încadraţi de nişte gene negre lungi, acele mânuţe mici şi fine care vin şi te mângâie...acel glas atât de melodios care vine la tine şi-ţi spune..."Jo...nu e suparata...Jo râde"... te fac să te trezeşti la viaţă, în caz că erai pe punctul de a aţipi...tot el e cel care aleargă prin jurul tău şi-ţi cântă mii de cântece într-unul singur...acelaşi pui de om, care vine şi-ţi spune "Să ieşim oleacă afară" şi apoi se duce şi cercetează asemeni unui detectiv de top tot ce-l înconjoară şi vine şi-ţi împărtăşeşte fiecare descoperire...şi tot datorită lui, mi-am amintit că oamenii sunt buni, înainte de toate, şi că au dreptul la o nouă şansă.
Da, viaţa nu oferă de multe ori, o a doua şansă..eu, personal sunt dispusă să o ofer şi pe a doua, şi pe a treia şi pe a n-a şansă...şi ştii de ce?...Pentru că eu cred în tine, cel de lângă mine, cred că dacă ni s-au încrucişat drumurile vieţii e cu un scop şi mai cred că sigur ai ceva acolo în tine care te face special...dar, mai mult decât toate acestea...am şi un motiv egoist...acela că vreau să mă conving că am eliminat toate sursele de regret, că nu o să mă gândesc..."şi dacă aş fi acordat o nouă şansă"...poate mi-ar fi acordat privilegiul de a vedea dincolo de aparenţe şi da îţi acord această şansă...dacă pot de ce nu?!...dacă te încăpăţânezi să-mi arăţi că m-am înşelat în privinţa ta...nu e nimic...o să consider că am eliminat din drumul meu tot atâtea metode, câte şanse ţi-am acordat şi că e timpul să scot asul din mânecă...dar, vezi tu pierderea nu e a mea, căci eu învăţ de fiecare dată şi descopăr ceva nou...
Viaţa nu ne acordă multe şanse, dar noi suntem oameni, nu suntem perfecţi, tindem spre perfecţiune, dar ceea ce e cel mai frumos la noi oamenii "imperfecţi" e că avem oportunitatea de a vedea o persoană, situaţie, imagine din diverse unghiuri, să-i găsim defecte şi să o apreciem tocmai pentru acele mici imperfecţiuni...iar dacă aşa nu v-am convins să acordaţi o a doua şansă, fie vouă, fie celor din jurul vostru, să ştiţi că viaţa face în aşa fel încât şi voi să imploraţi la un moment dat o a doua şansă (oups...asta a sunat un pic a ameninţare...dar e cam true)...aşa că, ce ar fi să ne gândim de două ori înainte să (ne)acordăm ori ba o a doua şansă?!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu