Şi da, nu refuz o cafea şi nici compania unei persoane de calitate la acea cafea. Dăruiesc cu drag timp din viaţa mea oamenilor şi nu pentru că le-aş fi datori s-au pentru că o să mi se întoarcă favoarea, ci pentru simplu fapt că, eu, chiar cred că există ceva unic de o frumuseţe rară în fiecare din noi. Acel ceva îl caut în tot acest timp cât stăm şi ne "omorâm" timpul în compania unor ceşti aburinde, în tot acest timp în care încerc să te fac să râzi şi să alungi umbrele ce se oglindesc pe chip.
Şi da, ceştile ne sunt martori a celor mai ascunse gânduri ale noastre, iar licoarea aceea neagră, ne face să fim din ce în ce mai relaxaţi, şi să dăm frâu liber gândurilor şi e atât de frumos să porneşti pe drumul alunecos al amintirilor sau pe drumul filosofiei, să fim cârcotaşi ai prezentului, din aceeacu suflet bun şi iniţial cu spirite inocente. Deplin conştienţi dar într-o stare de euforie asemănătoare cu aceea dată de o duşcă bună de apă cu grade......nu răspundem de ce devenim după ce terminăm cafeaua, nici măcar nu ştim unde ne duce a doua ceaşcă şi nici garanţia că o să existe un next time nu avem.
Şi da, îmi place să mă plimb, să măsor paşii şi mai ales să las ideile să prindă aripi într-o simplă plimbare, încerc să mă apropii de oameni, să analizez situaţii şi evenimente, comportamente şi reacţii...e ceva în sânge, dezvoltat cu ajutorul mamei încă de pe vremea când eram un pici...şi mă doare enorm de fiecare dată când pierd un om drag pe care îl întâlnesc pe parcursul vieţii, pe care îl pierd pentru că e prea ocupat, sau pentru că refuză să răspundă la telefon, sau pentru că pur şi simplu în funcţie de context alege să te salute sau nu, să se facă că îi eşti prieten sau un simplu străin nesemnificativ la momentul X, în care întâmplarea v-a unit. Dar, mă bucur enorm şi pentru fiecare omuleţ care păşeşte în viaţa mea şi în ochii căruia se poate citi o sclipire, acel ceva care te face pur şi simplu să deschizi uşor uşa inimii tale...sunt oameni şi oameni care sunt meniţi sau nu să stea în viaţa ta o anumită perioadă de timp sau pentru totdeauna. Simpli pasageri în viaţa ta sau turişti cu viză permanentă.
O invitaţie la o cafea...nu se refuză niciodată, pentru simplu fapt că a doua s-ar putea să nu existe sau tocmai a doua invitaţie o să îţi deschidă cele mai încătuşate uşi, luvru pe care nu ai de unde să îl ştii decât dacă accepţi prima invitaţie...numai să nu fie pe principiul te invit la o cafea, plătesc eu camera, căci atunci numai cafea nu e în ceaşcă şi te faci şi bun de plată (pentru două ceşti nu pentru una de licoare cu grade, că doar nu vorbeam de cafea).
Până la următoare întâlnire o viaţă plină de surprize plăcute şi multe zâmbete colorate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu