Şi trec zile, şi trec ani, se scurg cât ai clipi...momente de neuitat, numai acestea le păstrezi şi vrei cu disperare să mai simţi o dată acel sentiment care şi-a lăsat amprenta în inima ta, acel sentiment care a făcut inima să tresalte, să simţi că, da, e sărbătoare...e iar Paştele.
Megream cu paşi bine măsuraţi în drum spre casă...era 5 dimineaţa şi tot ceea ce îmi doream era ca măcar pentru câteva clipe să-mi recapăt credinţa că totul va fi bine, căci dacă măcar pentru o clipă revine la mine, voi şti să o păstrez...priveam spre cer şi stelele licăreau la fel ca acum ceva ani...ele nu şi-au schimbat licărul în ciuda tuturor schimbărilor, în ciuda declinului societăţii, apoi privirea mea s-a mutat în zare...oameni cu chipul luminos, cu lumină în mână mergeau spre casele lor, să împartă bucurie şi lumină îşi făceau drum prin întuneric...era ca un fragment rupt din poveştile bătrânilor...apoi un zgomot de motor a rupt vraja şi am realizat o dată în plus de ce prefer uneori să fiu la ţară, să rătăcesc pe străzi liniştite doar eu cu gândurile mele.
Câteva ore mai târziu am fost întâmpinată de un cristalin "Hristos a Înviat!" Două braţe se întindeau spre mine şi un glas inocent mă ruga să ridic acea mogâldeaţă în braţe "Vreau să mă ridici până la tavan, să fiu mai înalt ca tine"...două mânuţe calde mi-au cuprins chipul şi un zâmbet sincer şi dezinteresat mi-a furat un zâmbet."Nu te-am mai văzut de atâta timp (şi braţele sale se întind să cuprindă orizontul) mi-a fost dor de tine!" Şi o cascadă de pupici s-au revarsat pe chipul meu.
Aşa cum spuneam zilele acestea cuiva în viaţă furi zâmbete, îmbrăţişări, inimi ... ţi se dăruieşte încredere şi ceva mai mult şi câştigi respect...şi toate astea fac ca acest sport numit viaţă să îl trăim la anumite intensităţi. În cursa vieţii pierzi şi câştigi, uneori mai este şi scor egal, dar cel mai bine e ca la final câştigul nostru să nu fie clădit pe suferinţele celor din jur, ci să fi mers încă un pas în cursă cu o conştiinţă curată ca să te poţi uita spre trecut, să zâmbeşti cu inima în prezent şi să pui un dram de speranţă în viitor.
Cam asta mi-am dorit eu de ziua mea (căci da am mai adunat un an în colecţia anilor mei proprii şi personali) să pot să îmi recapăt acea încredere că totul se întâmplă cu un scop, că nu ajungi în viaţa unora aşa pur şi simplu, ci pentru că acolo ai o lecţie de învăţat, să pot să zâmbesc în fiecare zi şi să fur cât mai multe zâmbete (căci asta mi-am dorit de mică să fiu "o hoaţă de zâmbete") şi mai ales să mă înarmez în fiecare zi cu un hap de pastile "zâmbărici", doar pentru a face faţă oricărei situaţii.
O zi plină de zâmbete colorate şi momente de neuitat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu