O provocare

"Valoarea vieţii tale nu constă în ceea ce ai atins, chiar dacă ai avea merite deosebite...mult mai mult valorează ceea ce ai cunoscut pe parcurs. Bucură-te de o floare, trăieşte pentru bucuria ta. Admiră răsăritul soarelui, copii, sunetul râsetului şi al ploii, cântecul păsărilor. Absoarbe tot...căci calea ce duce spre fericire nu există, calea este însăşi fericirea." Cu acest mesaj mi-am început eu astăzi ziua. Motivul...da, a mai trecut un an de când mă plimb şi respir pe această lume. 

În acest ultim an de când mă învârt prin acest vârtej al vieţii, cineva cu ceva tupeu, aş spune eu, m-a provocat să scriu o replică la un articol. Spun cu ceva tupeu, deoarece eu nu prea sunt provocată, de străini pentru că ştiu să îi ţin departe, de prieteni pentru că mă cunosc că sunt aşa mai într-o dungă şi mă tentează provocările, numai că le percep cum imi tună, în funcţie de stare şi atunci rezultatul e sur-prin-ză-tooooooooor.  Această persoană, nu îmi este prieten (dar are şanse mari) nu îmi e nici străin şi drept rezultat m-a provocat să scriu câteva rânduri despre omul ca un "condamnat supus alegerilor". 

Aşadar şi prin urmare să purcedem un pic pe acest drum alunecos al alegerilor. Personal, nu cred în acea teorie conform căreia  se spune că oamenii încă dinainte de a veni pe această lume îşi aleg mediul în care să vină, îşi aleg familia şi apoi aleg cam tot ce mai vrea fiecare fibră a lor. Cred mai degrabă că fiecare are o menire în acestă lume şi un loc al său. Cred că ar trebui să fim o binecuvântare pentru familie şi pentru cei ce ne înconjoară. 

Suntem condamanaţi la alegeri care decurg una din alta, care se ţin lanţ si care ne duc într-un punct x în care ne ghemuim şi aşteptăm să vină regrete în avalanşă peste noi, asta dacă nu am ales cică bine. Hai să nu ne amăgim, viaţa are şi revers...viaţa are echilibru şi în viaţă totul se plăteşte, ceea ce e enigmă este doar momentul în care îţi primeşti răsplata pentru faptele tale.Şi nu, nu suntem condamnaţi, că de am fi aşa am lua pâinea pe care o câştigă cinstit o persoană care deliberat a decis să renunţe la libertate pentru un costum în dungi şi o încăpere cu niscai iz de mucegai.

Noi luăm decizii,  nu neg asta...dar, aceste decizii sunt mai degrabă condiţionate de dorinţele noastre şi ghici ce?! nu tot timpul dorinţele noastre se pliază pe cele ale Universului, la fel cum ele nu ne aduc întotdeauna ceea ce e mai bun pentru noi, pentru binele nostru. Căci noi purtăm uneori nişte praf pe retină şi nu vedem mai departe de câţiva metri măsuraţi în zile înainte, dar Universul are deja tot traseul nostru trasat

.
De-a lungul vieţii luăm o singură decizie, una şi nu mai mult, asta tot din punctul meu de vedere, dar şi anume: noi singuri alegem dacă în viaţă lăsam loc în inimă urii, ranchiunii şi  regretelor, iar dacă facem asta trebuie să fim conştienţi că este un drum asemănător nisipurilor mişcătoare, fără întoarcere, un labirint al cărui capăt duce spre autodistrugere....sau dacă iertăm şi acceptăm lucrurile din viaţa noastră cu zâmbetul pe buze...căci în final viaţa ne zâmbeşte cu gura până la urechi, iar dacă încă nu a zâmbit înseamnă că finalul este departe, iar forţele tale nelimitate..profită de asta.

O săptămână plină de zâmbete şi surprize plăcute! O săptămână în care să iertăm şi să ne mai acordăm o şansă în primul rând nouă!