Schimbare

Mă pierd adeseori, pe drumuri cu cărări mai puţin bătătorite, mă rătăcesc printre cuvinte rostite la o ceaşcă de cafea, mă abat de la reguli şi prefer să fac propriile greşeli, doar pentu a trăi mai intens. Dar, de cele mai multe ori mă pierd în privirile oamenilor. Căut în ele ceea ce gura nu poate rosti şi nici mâna nu poate semna pe hârtie. 

Nu caut adevărul, prefer o minciună frumoasă, spusă cu mult tact. Decât să mă răneşti cu un adevăr care lasă cicatrici, mai bine mă minţi cu stil. Nu mai caut de ceva timp adevărul, chiar dacă uneori mă prind că sunt minţită, nu mă răneşte asta, ci mă amuză. La ce bun să am o viaţă şi să o irosesc căutând un adevăr pe care s-ar putea să îl neg. Nu, nu...de ceva timp prefer să simt...Mi s-a reproşat de multe ori că gândesc prea mult..poate e timpul să mă schimb. Garantat nu o să fie o schimbare ce se produce de azi pe mâine, s-ar putea ca pe drumul schimbării să mă răzgândesc şi să pornesc pe alt traseu. Ceea ce e cert e că în ultimele 2 luni din acest an mai am câteva lucruri importante de făcut, mai am câteva capitole de închis, de revizuit unele şi de deschis altele. 

Poate că nu am ştiut să învăţ din lecţiile vieţii la timp şi de aceea mi se repetă aceeaşi poveste sub un alt ambalaj. Nu mă plâng, uneori mă prind mai greu, dar şi când mă prind garantat se simte.

Simt nevoia de schimbare, oamneii din jurul meu se schimbă într-un ritm ameţitor, mă opresc uneori, mă asez pe o bancă şi privesc uimită în jurul meu, parcă nu aş aparţine locului, cu toate că am renunţat la multe ca să mă întorc aici. Mă agăţ de oameni şi când le ofer toată încrederea, mă trezesc că ei îşi iau zborul spre alte zări. Nu e vina lor, e a mea, cred prea mult în iubiri adevărate, prietenii fără cusur şi gesturi făcute din inimă. Dar, mă voi schimba. Am spus de mii de ori că sunt o fiinţă care se adaptează repede la un mediu nou. Aş fi preferat să fiu acceptată aşa cum sunt, dar, aşa cum mă pot adapta mă pot şi preface. 

Nici nu o să îţi dai seama când se va produce schimbare, dar, sigur privirea ta în care îmi place atât de mult să rătăcesc, va fi prima care va simţi schimbarea.

Mi-am dorit prea mult şi prea multe de la viaţă, e timpul să accept viaţa şi să mă prefac că simt mai mult, până la urmă poate voi reuşi chiar să simt cu adevărat. Nu promit că nu o să mai gândesc şi nu o să mai analizez, ci promit că nu o să se mai observe cât de mult şi des fac asta. Până la urmă nu degeaba am soft masculin, aşa cum îmi spunea una din persoanele dragi mie, pe care am întâlnit-o întâmplător în acest an şi care reuşeşte de fiecare dată să mă facă să zâmbesc. 

Atunci când vei vrea să vorbeşti cu versiunea mea de azi să îţi aduci aminte, că schimbare a avut loc cu un motiv şi nu oricum, pentru că nimic nu e întâmplător în viaţă, ne amăgim doar că aşa ar fi.