Iar si iar...

...aceeaşi dată..aceeaşi oră...aceleaşi gânduri şi de ce să mint cam aceleaşi speranţe...ne resetăm cumva atunci când totul pare pierdut şi paradoxal...trăim aceleaşi clipe în alt context...admiram pe cineva acum câteva zile...avea o sclipire în priviri şi o tărie de a povesti răspicat dramele vieţii sale, dar ceea ce a mi-a câştigat cu adevărat admiraţia a fost răspunsul său la întrebarea:...aţi fost sau sunteti fericită?...prima reacţie?! un râs ce făcea să se scuture şi cămaşa pe ea...un râs molipsitor şi totodată suficient de înţepător ca să te facă să cântăreşti dacă să te laşi pradă poftei sau ba...şi apoi...înarmată cu o privire secerătoare, o voce fermă şi un zâmbet ironic a verbalizat: ce e fericirea? ce e mai mult decât momente trecătoare pe care le trăieşti la intensitate maximă, care te fac să tremuri, să nu mai gândeşti pentru că eşti într-o stare de transă, pentru că aceste momente sunt atât de ilogice încât numai în momentele de cumpănă îşi capătă sensul...fumos spus şi frumos trăit căci persoana aceasta avea atâtea lucruri experimentate pe propria piele...este vorba de o artistă care e uitată ca mai toţi artişti adevăraţi din România, poate fi un model pentru tinerii de azi...dar, are un defect nu o cheamă Bianca Draguşeanu ca să fie non-stop pomenită...însă defectul acesta nici nu îi trebuie, pentru că ar ştirbi strălucirea din privirea sa. Oricum nu despre personalităşi şi modele vreau să scriu azi...nu, nu, nu...ci...
...visam sau era realitate?! momentul când cineva mi-a promis că mă iubeşte pentru eternitate...sau poate a fost un simplu moment de fericire de care m-am agăţat acum ceva timp, doar pentru ca orgoliul meu să nu fie ştirbit...poate sau poate am omis un lucru...de-a dreptul esenţial...să întreb cum defineşte persoana respectivă acest cuvânt destul de des utilizat de noi, atât de efemer în declaraţii, atât de cutremurător când vine vorba să treci într-o altă lume..eternitate...dacă fericirea nu e nici mai mult nici mai puţin decât mici oaze în deşertul vieţii...ce ar putea fi eternitatea decât o trăire ce se repetă iar şi iar..nici mai mult nici mai puţin decât un bis pe care apeşi o dată şi îţi aduci aminte de el după o eternitate...ciudăţel cuvânt eternitate ăsta...cred că ar trebui definit înainte să fie utilizat şi mai cred că, e de fapt o zi sau o replică perpetuă care se diferenţiază de prima prin simplu fapt că ea a fost miezul iar următoarea doar o amintire a primeia şi uneori chiar una prăfuită ...

Aşa că înainte să folosim acest termen cred că am face bine să ne gândim ce e pentru noi o eternitate?!