O scrisoare - reminder

.

... acum ceva timp m-am decis să scriu câteva rânduri pe care le voi posta şi aici şi care aş vrea ca în final să alcătuiască o mică carte....o împletire între viaţa mea şi un pic de ficţiune...cei care mă cunosc cu adevărat işi vor da seama unde imaginaţia işi pune amprenta...dar, până atunci, aş vrea să îmi scriu o scrisoare mie, pe care să o primesc undeva cam peste zece ani..un mic reminder...ca să nu mă rătăcesc prea tare în această lume ciudăţică...asta de o să mai fiu pe aici...

..."cu zâmbetul pe buze...aşa ai venit pe lume"...asta îmi tot repetă scumpa mea mamă când o întreb cam cum eram eu, aşa, un boţ de humă...şi de prima dată când am auzit asta şi până azi inclusiv mă tot întreb de ce?...de ce am ales să vin atât de uşor pe această lume şi mai ales zâmbind...oare pentru că lucrurile pe care le-am trăit au fost atât de încărcate negativ...sau o fi fost un semn că pot răzbi în ciuda tuturor furtunilor şi că nu îmi va fi dată o lecţie în viaţa asta pe care să nu o pot înţelege şi apoi bineînţeles aplica..dar iar m-am luat cu vorba...şi m-am întins cu începutul cam prea mult....

Aşadar revenind la acea scrisoare....să vedem ce mesaj ar vrea ea să-mi transmită peste ani...

"Dragă Jo...Jojo..Georgeta sau oricum ţi se va mai spune peste ani şi vei permite,

În cazul în care atunci când citeşti aceste rânduri te simţi prea debusolată şi încă nu ai descoperit care este scopul tău în viaţă...ba mai mult de atât, ai uitat că două palme date la timp te pot trezi mai bine decât o cană cu apă rece, sau ai uitat că eu cea din trecut încă am un cuvânt de spus, că suntem prietene pentru totdeauna...

...dacă la toate aceste lucruri răspunsul tău e afirmativ....dă-mi voie să îţi spun cu drag şi părere de rău că degeaba ai trăit ce ai trăit şi mai ales lecţiile vieţii au fost în van...dacă doar la o parte răspunsul e afirmativ nu eşti prea departe de prima variantă ...dar măcar te chinui...tot e ceva...dacă răspunsul e nu la toate apoi...ce pot să spun mai mult decât ..pentru prima dată în viaţă mă bucur că spui nu...

acum lăsând ironia la o parte...în orice caz, crede-mă, pe cuvânt, că uneori e bine să ne amintim anumite lucruri în viaţă, care să ne ajute să nu ne abatem prea tare de la drumul ce duce spre autocunoaştere....este suficient dacă îţi vei aminti aceste lucruri:

• iartă-te şi iartă-i pe toţi cei care te-au rănit...adu-ţi aminte că fiecare om e diferit şi are propriul său mod de a iubi, de a arătat afecţiunea şi de a avea grijă de cel de lângă el, oamenii te pot răni neintenţionat...iar cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să ierţi...astfel te eliberezi de tot ce e negativ, şi îţi dezarmezi duşmanul, sper că nu ai aşa ceva, să sperăm că nu-i ai ajuns chiar atât de rău(asta aşa de încurajare)...
• nu cere celor din jur să gândească ca tine şi nici măcar să te urmeze în ceea ce faci...aminteşte-ţi că toţi suntem diferiţi, iar acest lucru este o adevărată binecuvântare...dar mai ales, unicitatea noastră este rezultatul diferitelor cărări pe care le străbatem de-a lungul vieţii...
• iubeşte...iubeşte fiecare clipă care îţi este dată, iubeste persoanele care vin în viaţa ta, chiar dacă pentru puţin timp, iubeşte fiecare necaz căci...sper că până acum ai reţinut, vorba aceea avem o vârstă, că ...tot răul e spre bine...
• aminteşte-ţi cu drag de trecut de oamenii care au contribuit la modelarea ta, de cei care te-au rănit şi astfel ţi-au deschis ochii, de cei care te-au iubit şi astfel ţi-au fost exemplu, de cei care ţi-au zâmbit şi ţi-au făcut viaţa mai bună...
• nu renunţa niciodată la principiile tale, nu uita că tot efortul pe care l-ai depus până în prezent merită mai mult decât o tentativă de fericire aparentă şi mai ales nu uita că în viaţa asta...totul se plăteşte şi totul se întoarce...
• învaţă să fii în vieţile celor din jur o bucurie şi nu o povară, nu îi încărca cu poveşti pe cei care nu au timp să te asculte, sau pur şi simplu nu te înţeleg....zâmbeşte şi mergi mai departe...
• râzi...atunc când vrei să plângi, atunci când totul pare că se prăbuşeşte în jurul tău, atunci când zici că nu mai poţi, că ai juns la capăt...nu irosi clipele căci atunci când vei fi aproape de final nu ai de unde să cerşeşti momente şi nici cu cine să negociezi pentru o viaţă mai bună sau un refresh sau spune-i cum vrei.

Cam atât am vrut să îţi spun dacă nu uiţi astea ai ajuns om aşa cum ţi-ai propus cândva, copil fiind....dacă le-ai uitat nu zăbovi să le reînveţi şi să le aplici, căci timpul trece tic-tac."

De la Jo, cu multă dragoste pentru eul din viitor.

P.S.: am uitat să-ţi spun că trebuie să petreci mai mult timp cu oamenii, să vorbeşti cu ei face to face...să nu ieşi la un suc cu telefonul, iar pe prieten să-l ţii pe post de mobilă

P.S.1:...oferă cel puţin 3 îmbrăţişări pe zi îţi fac bine şi ţie şi persoanei care le va primi, dar din alea adevărate, nu la număr ca să fie ci din inimă pornite.

Zâmbeşte...viaţa poate fi mai bună cu un simplu zâmbet!....eu chiar cred în asta...:)