...

Mirosul acela de cafea îi aducea aminte de timpurile apuse deja, dar, care au lăsat o amprentă asupra sa. Îi reamintea că şi ea a fost o victimă a iubirii, aşa cum toţi suntem la un moment dat în viaţă. Ciudat era faptul că până atunci parcă uitase că şi ea a trăit pentru a iubi, spera şi a fi dezamăgită. Au fost momente în viaţa ei când tot ceea ce însemna a iubi un bărbat, a plânge, a fi rănit erau lecţii de viaţă pe care doar altcineva le putea primi.

Totul, până azi. Azi mirosul de cafea a descuiat o uşă a trecutului ce a fost dată uitării. Azi amintirile vin să îşi îi ceară un tribut pentru lecţiile oferite.

Era o vreme ploioasă afară când a învăţat pentru prima dată ce înseamnă cuvântul dor, îl folosea până atunci...doar aşa pentru a exprima ceva ce îşi imagina că poate să semnifice acest cuvânt. Ploaia şi golul din încăperea în care se afla în acea seară i-au dezvăluit adevăratul sens. Atunci când sentimentul de singurătate acompaniat de unul de deznădejde şi-a găsit un culcuş în inima ei, a început să caute cu disperare o urmă de umanitate, o fărâmă de iubire un leac într-un pahar cu vin, dar totul a fost în zadar. 

Ploua afară cu stropi imenşi atunci când a descoperit ce înseamnă să iubeşti....aceeaşi nori au făcut-o să trăiască emoţii diamentral opuse. O emoţie care o înălţa şi una care i-a arătat cele mai sumbre locuri, părea aceeaşi ploaie, aparent.

Zilele cu soare îi aduceau aminte de zâmbete inocente, de energie, de viaţă şi de joc. Nimic nu o binedispunea mai bine ca o zi plină de lumină şi căldură, aceea era sursa zâmbetului ei.

Mirosul acela de cafea cu iz de ciocolată îi amintea că a trăit vremuri în care bărbaţii îşi cucereau partenera, în care bunul simţ putea fi întâlnit la orice pas...în care floare ruşinii mai avea ceva culoare roşie în centrul său. Nu îi plăcea galanteria siropoasă şi nici declaraţiile pline de dulcegării. Era în schimb cucerită de o privire subtilă, de o floare, de o îmbrăţişare, de un zâmbet, de un salut, de simple gesturi ce cu timpul au fost date uitării. Aşa cum şi ea a uitat de momentele acelea triste din viaţa sa şi a făcut loc zâmbetelor şi privirii pline de încredere. Aceeaşi uitare cu înţelesuri diferite.

Acelaşi ochi se oglindeşte în ceaşca de cafea, ca şi acum un an...privirea este singura care s-a schimbat.