Ceva despre nu stiu ce

A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai dat intalnire in acest spatiu virtual...a trecut si a fost un timp in care am deschisi ochii larg cat cepele doar pentru a savura viata ceva mai intens... In seara aceasta in timp ce ma intoceam spre casa  mi-am permis sa imi las gandurile sa zboare in voia lor, in vreme ce privirea mea strabatea zarea intr-o continua schimbare...si in tot acest timp de relaxare ma batea un gand, si m-a batut atat de tare incat mi-a trezit un pitic exotic, care a inceput si el sa se intrebe ...ce sa va mai spun?...

Am atat de multe sa va povestesc...as vrea sa va spun despre acel batran simpatic care intrebat incotro e autogara...a raspuns: vino cu mine iti garantez ca nu o sa ajungi in groapa, ca eu desi am albit nu am inca de gand sa ma duc acolo si nici in plop nu ajungi ca bate vantul si e pacat sa te scuture de la prima ora a zilei...dar garantat te duc pana la autogara si apoi eu o sa-mi vad de drum...

As vrea sa va povestesc de cat de dor imi e de oameni care te imbratiseaza cu drag, de cat de mult duc lipsa unei persoane care a lasat o amprenta in inima mea, despre cum calatoream cu trenul si de oamenii pe care ii intalneam, de cum m-am indragostit prima oara, cum am schimbat 3 job-uri intr-un timp in care unii oameni nici macar nu apuca sa caste bine, de tipul blond cu ochii albastri, de oameni minunati, de prietenii de ani si de prieteni pierduti in negura uitarii, despre seri de vara tarzie, despre sesiuni petrecute in pub-uri cu maratoane de bancuri, despre seri in parc in compania muzicii de chitara, a studentilor, a semintelor....si lista continua..

Am atatea sa va spun incat nu stiu exact cu ce sa incep...as vrea sa va povestesc ceva despre nu stiu ce, ceva care sa va determine sa va descretiti fruntile si sa zambiti asa cu toata inima....si pana la urma azi renunt la scris, caci pleoapele mele grele au castigat batalia cu dorinta mea de a scrie, dar candva...intr-o zi apropiata promit sa revin cu ceva mai consistent ...va dau intalnire curand...