O viata la o cafea

Nu ştiu şi nici nu ştiu cum să aflu...acesta e răspunsul, cel mai sincer şi mai inofensiv răspuns pe care l-am putut găsi...spunea cineva, cândva, pe vremea când eu eram cică tânără, dar cu inima obosită că "răspunsurile sunt pe măsuraîntrebărilor şi că nu există răspuns mai bun decât întrebarea"....

În ultimul timp, mi-a fost adresată întrebarea "Cine eşti?" Şi, la drept vorbind mă cam blocam la această întrebare...până când...într-o noapte târzie, pe când oameni se întorc pe partea cealaltă de dulce ce e somnul..un tânăr cu ochii albaştri şi părul blond cârlionţat mă întreabă aşa într-o doară ca să mai treacă timpul cine eşti..şi atunci un pitic din creier...care încă nu a fost corupt de oboseală se trezeşte să-i răspundă...Nu ştiu şi nici nu ştiu cum să aflu cine sunt...Aş vrea să-ţi pot spune că sunt o tipă îndrăgostită până în măduva oaselor...că iubesc viaţa până la epuizare că mă trezesc dimineaţa doar pentru a mă putea bucura de fiecare clipă ce-mi este dăruită...că încerc din răsputeri să fiu un om mai bun şi că în orice împrejurare mă vezi zâmbind...dar nu e aşa...adevărul e că nu ştiu şi nici nu ştiu cum să aflu cine sunt...Stau aici lângă tine şi îţi fac umbră...şi cîteodată încerc să mă păcălesc că aparţin acestui loc..plin de lumini, de zgomot, de oameni...în care timpul pare că se opreşte, în care nu există ceas şi orele se duc în vânt...şi nu-mi reuşeşte decât arareori...

Într-o lume prea mare pentru mine am decis, din dragoste, să mă întorc în acest oraş...am lăsat inima să decidă şi rezultatele au fost pe măsură de dezastruoase...am continuat să zâmbesc în speranţa şi mizând pe ideea că aparţin acestui loc şi că aici oamenii sunt mai buni, mai deschişi, mai iubitori....se pare că şi aici m-am înşelat..până acum anul 2013 a fost un an în care m-am înşelat şi m-am păcălit pe mine însumi cu privire la oameni, locuri, evenimente, trăiri...un an pe care am pariat cel mai mult şi de la care am primit cele mai grele lovituri...o jumătate de an care a concurat cu 2012 şi a ieşi învingătoare...căci, da, ştiam cândva şi cine sunt şi ce doresc de la viaţa, dar între timp m-am rătăcit şi acum nu mai ştiu cine sunt şi nici nu ştiu cum să aflu cine sunt...Ştiu doar că o să fiu aici un timp..nici prea lung şi nici prea scurt, suficient doar cât să-mi învăţ lecţia şi să o pornesc din loc în căutarea mea, dar până atunci: nu ştiu şi nici nu ştiu cum să aflu cine sunt.