A trecut ceva vreme de când nu am mai petrecut o aşa frumoasă zi...o zi pe care să o încep brusc la ora 6:30 a.m., nu pentru că Moş Ene nu ar mai fi vrut să stea pe la mine, că doar sunt o gazdă bună, zic eu, în nopţile în care dorm...ci pentru că soare îmi gâdila nespus de insistent genele la acea oră. Am avut inspiraţia de a mă poziţiona cu faţa spre răsărit într-o încăpere care are nişte ferestre cam dese...Dar, sincer nu am regretat...am deschis ochii iniţial brusc pentru ca apoi să mă retrag în carapace şi să îi deschid treptat..parcă ne jucam de-a şoarecele şi pisica...acum îi deschideam, acum îi închideam...şi aşa s-a trezit copilul din mine şi a coborât în trup de adult treptele ca să dea nas în nas cu căţeluşul Ghemotoc şi cu Rica...alţi camarazi care mă fac să ridic din spânceană de la prima oră...nici nu îi vedeam bine şi ei îşi fluturau coada în stânga şi în dreapta parcă ar fi vrut să mă hipnotizeze..noroc de glasul mamei care m-a retrezit...O ceaşcă de cafea a reuşit să mă pună serios pe picioare şi astfel am început ziua cu drag şi chef....chef de muncă aşa că am mai luat un fund de loc pe pat şi m-am pus la poveşti cu mama...Şi am povestit noi vrute şi nevrute până când somnul iar mă atragea şi patul nu se mai oprea să-mi facă cu ochiul...Şi mă uitam când la mama când la pat şi de la o vreme s-a prins şi ea că gândul meu numai acolo langă ea nu e...şi mi-a spus prieteneşte du-te şi dormi un pic...eu atât am aşteptat şi m-am cuibărit în pat şi de acolo nu m-am clintit cam o oră când vecini mei sau gândit că am nevoie de muzica ambientală şi au început să bată cu barosul în ciment...na, că mare ispravă am făcut azi...aşa că mai bine îmi iau sapa şi mă duc oleacă în grădină să mă bronzez...şi aşa s-a mai scurs o oră şi o altă oră a trecut că mai aveam nişte articole restante de citit şi tot aşa până a revenit mama mea de la muncă şi am decis să mergem într-o plimbare...mergem ca să avem de unde veni şi ca să mai discutăm şi noi ca oamenii..şi după ce ne-am întors am stat la aer...şi ziua mea se încheie cu gândul la visul de dimineaţă din care m-a răpit soarele şi la o povestioară pe care o citisem curând ...şi cu aceste gânduri priveam cerul albastru şi mă îmbătam cu aerul curat de ţară şi din când în când mai aruncam câte o privire la păsările cerului care dansau...apoi luna a pus stăpânire şi seara m-a prins în mreaja ei şi visul de dimineaţă încă e peren în mintea mea şi povestioara suna cam aşa:...
"Banii care pot deschide uşa raiului Se zice ca un oarecare şi-a strans aici bunuri multe ca să aiba şi dincolo. Zicea mereu: totul se poate cumpara. Și aici şi dincolo. Și strangea mereu. N-ar fi dat nimanui un ban. O singura dată a dat unui cersetor 25 de bani. Și a murit. S-a dus la Sfantul Petru — traditia stie ca el pastreaza cheile raiului — şi a incercat să intre. Sfantul Petra i-a spus ca nu poate intra, pentru ca nu şi-a pregatit dinainte locul. Omul nostru i-a spus Sfantului Petru ca totusi s-a pregatit. A adunat mereu bani ca să-şi plateasca intrarea in rai. Stia ca aici totul se cumpara. “Și unde ai banii?” il intreba Sfantul Petru. — In buzunare. Am şi cecuri şi hartii de banca. Dau cat se cere. Am destui.” — “Sa-i vad”, ii zise Sfantul Petru, zambind catre un inger care asista la discutie. Și omul incepu să se caute prin buzunare, işi scoase din valiza de calatorie şi alte haine, mapele cu acte, dar nu gasi nimic. “Am avut bani multi, cand am murit, zise. Nu inteleg ce s-a putut intampla!” — “Mai cauta”, il imbie Sfantul Petru. Și cautandu-se, in fundul unui buzunar gasi 25 de bani. “Cu atat ai venit”, ii zise Sfantul Petru. Sunt banii pe care i-ai dat unui sarac cersetor. Cred ca ai şi uitat de ei, ca i-ai dat in scarba, ca să scapi de el. Totusi, iata, au ajuns aici. A mai venit ieri unul care transportand o caruta de paini, a aruncat cu o paine intr-un flamand care se ţinea dupa el cersind. Painea e aici. Cei 25 de bani ai tai, ca şi painea celuilalt, sunt ceva, dar nu sunt de-ajuns ca să deschida portile raiului. Imi pare rau! Plata trebuia s-o achiti pe pământ, aproapelui tău"....
Noapte bună şi nu uita şi în somn poţi zâmbi!...Parol....:))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu