Ştii ce se află la capătul curcubeului? Îţi spun eu..un cufăr păzit de un pitic...numai că nu este o cufăr oarecare...e cufărul cu vise...şi de fiecare dată când curcubeul apare mai împlineşte nişte vise...iar când dispare mai culege câteva.
Cum ar fi?....
... să credem în minuni şi cum ar fi ca să trăim zilele aşa cum sunt ele cu bune cu rele, dar să le trăim.
... să ne bucurăm de sărbători, să ne bucurăm de şi cu oameni frumoşi care ne înconjoară în loc să alergăm de nebuni după cumpărături şi să ne împiedicăm în formalităţi.
... să aplecăm urechea la ceea ce spun copii şi să ne coborâm pentru câteva ore la nivelul lor, să trăim după regulile lor, să zâmbim mai mult şi să iertăm pentru a ne putea înălţa un pic.
... să ne deschidem inimile şi să savurăm o ceaşcă de cafea lânga oamenii care ne-au dedicat timpul lor.
... să zâmbim străinilor şi să ne bucurăm de soarele care ne mângâie în fiecare zi.
... să ne aducem aminte că oamenii simpli ştiu reţeta fericirii, tocmai pentru că oferă fără să aştepte ceva în schimb.
... să adunăm ani de colecţie în şiragul vieţii şi cum ar fi să mergem "departe, departe, departe...la drumuri de kilometri 30 şi mai bine depărtare" pentru a trăi o aventură împreună cu ştrumfii, ce ne reîncarcă bateriile.
Cum ar fi?...MI-NU-NAT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu