Adio, bunicule!

Se spune că în această viaţă ne alegem o persoană de sex opus care să ne fie model, pe care o admirăm şi care ne este un fel de înger păzitor pe acest pământ. Un tipar, în funcţie de care mai departe ne alegem partenerul de viaţă şi oamenii ce ne înconjoară.

Pentru mine, tu, bunicule, ai fost tată, model, prieten, partener de şah sau alte jocuri, partener de drum, căci câte drumuri nu am străbătut noi împreună, cel mai bun povestitor, persoana care ştia cele mai multe despre natură, cea care a ştiut să lupte cu zâmbetul pe buze cu boala şi lista continuă, căci ce nu ai reuşit tu să întruchipezi. Ai fost acea persoană pe care, nici până în ziua de azi nu am reuşit să o înlocuiesc cu un alt model.

Viaţa poate atât de uşor să fie asemănată cu un joc de şah, căci tu erai un iubitor al acestui sport, care presupune calm, tactică, înţelepciune şi agilitate. De la tine am învăţat că pot primi şah, chiar şi în repetate rânduri de la viaţă, dar că mă pot şi apăra în aşa manieră încât să nu primesc mat, ci cel mult să fie pat.

Dar, ai decis în aceste zile să pleci de lângă mine...m-ai aşteptat, dar când m-ai văzut singurul lucru pe care l-ai făcut a fost să îmi oferi o mângâiere caldă şi să mă cuprinzi cu privirea, ca mai apoi acea privire să mă fixeze pentru o ultimă dată. Şi nu am apucat să îţi spun cât de multe am învăţat de la tine şi nici cât de mult ţin la tine. 

Ai uitat să mă întrebi dacă eu sunt pregătită să îmi iau rămas bun de la tine şi sincer, nu, nu sunt, pregătită să îţi spun rămas bun. Cred că mai aveam nevoie de mult timp pentru a putea face acest pas. Aveam nevoie de tine lângă mine,pentru mult timp, încă, căci tu ai fost cel care m-a învăţat atât de multe. M-ai învăţat că în viaţă trebuie să ai mereu un gând bun de oferit, că poţi dormi liniştit noaptea atâta timp cât conştiinţa ta este curată, atâta timp cât nu ai făcut rău oamenilor din jurul tău, şi că poţi fi tu, într-o lume plină de haos, întoarsă pe dos, poţi fi diferit. 

De la tine am învăţat că în viaţă poţi fi fidel unei singure persoane şi o poţi iubi o viaţă, poţi trăi cu ea 60 de ani şi privirea ta poate străluci la fel de intens de fiecare dată când priveşti spre partenerul tău de viaţă, care ţi-a dăruit doi copii.

Am învăţat atât de multe încât mi-ar trebui kilometri de tuş, atât de multe iar, eu nici măcar nu ştiu dacă am apucat vreodată să îţi mulţumesc aşa cum trebuie pentru tot ceea ce mi-ai oferit. Dar, să ştii că mereu te voi aprecia pentru ceea ce ai fost şi mereu te voi păstra în amintire şi îţi mulţumesc pe această cale pentru tot ce mi-ai oferit şi pentru faptul că m-ai ajutat să îmi formez o coloană vertebrală.

Drum bun în noua ta călătorie bunicule, sper să nu mă uiţi aici, căci eu mă voi gândi mereu la tine şi te voi păstra în amintire şi voi povesti despre tine ori de câte ori voi avea ocazia. Poate că nu am apucat să îţi spun că te iubesc şi că deja îmi e dor de tine, de sfaturile, de privirea ta, de ironiile tale spuse cu dragoste, de poveştile tale, de tine acel bătrân care a dat culoare vieţii mele.

Adio...poate cel mai greu cuvânt pe care l-am spus până acum...adio, bunicule.