"...cand o sa îţi fete mintea pui...sa-mi dai si mie unul...împrumut măcar...", cam astea au fost cuvintele care au ajuns la urechile mele şi care au reuşit sa-mi smulgă un zâmbet timit, tremurat...o zi atât de mohorâtă...o zi care mi-a reamintit că vara s-a terminat...o vară rece, polară...nu pentru că mercurul termometrului ar fi înţepenit undeva pe la 15 grade, ci pentru că în sufletul meu e frig şi viscol.

O vară care a trecut, care a fost asemenea unei ploi reci de toamnă, care te face să tremuri, oricât de mult te-ai strădui să dansezi ca să te încălzeşti., ea tot te face să simţi greutatea fiecărui strop şi răceala sa. Poate, am uitat eu să mă îmbrac corespunzător...poate am uitat să păstrez alături oameni calzi..poate m-am izolat prea mult şi am încercat să fac singură faţă unor situaţii care ar fi trebuit să se finalizeze acum ceva timp.

Sau poate am lăsat raţiunea să-mi controleze prea mult viaţa...sunt atât de mulţi de poate că încep serios să mă întreb dacă mai e loc de altceva...Am râs oare vara asta?!...da, am râs dar nu cu lacrimi de fericire...ci am râs doar aşa ca să fiu în trend, ca să exersez....ca să nu uit, căci sinceră să fiu, acel râs din inimă, molipsitor... a reuşit să mi-l fure cineva şi a fugit cu el, undeva departe peste ocean...şi ghici ce?!....a uitat să mi-l restituie.

Aşa că încerc să îl regăsesc undeva, la cineva...dar, Doamne cât de rece poate fi afară şi în sufletul meu e viforniţă şi nu am ştergătoare pentru ochi şi nici nu văd prea departe...e firg, prea frig pentru o vară de 2013...prea frig, prea fără lumină şi căldură...prea e întuneric şi fără luminiţa de la capătul tunelului....cred că vine trenul..oups...

           Şi cine sunt eu sa-ţi spun ce e bine şi ce e rău?...De ce mi-aş irosi cuvintele...eşti vaccinata, eşti independenta, eşti tânăra şi mai mult decât atât îţi curge prin vene acel ser specific răzvrătirii...să ştii că pot să fiu un spectator exemplar, mă pot aşeza aici pe-un trunchi şi pot privi cum îţi iroseşti timpul, sau cum te autodistrugi numai aşa din orgoliu...dar, prefer să nu fac asta, prefer să nu fiu eu un simplu spectator în viaţa ta...şi ştii de ce? Pentru că eu o am pe a mea şi viaţa mea poate fi un curcubel în nuanţe gri şi fără tine... Aceste rânduri mi le-a lăsat scrijelite-n praf umbra mea...cică s-a plictisit să mă mai urmărească, să-mi şoptească lucruri bune şi eu să o ignor...

Un cântec în fundal, un cântec de vioară ce-ţi  exprimă sentimentele mai bine decât mii de cuvinte, iar în background mai vezi o lacrimă ce se prelinge pe un obraz trandafiriu...o lacrimă ce lasă urme pe masca unui jongler-ucenic. Ucenicul sunt eu...acum ceva timp am intrat la ucenicie...şi am început să jonglez cu întâmplările din viaţa mea...la început mai sfios, apoi am început să tremur şi să  scap lucruri importante pe pământ... 

Un ecou...un ecou care răzbătea dincolo de timp, dincolo de pereţii ridicaţi de mine pentru a mă izola, un ecou ce-mi spunea povestea...povestea mea, a unui pui de om cu o personalitate mică, dar de duritatea unui diamant, cu prieteni asemănători cu perlele şi pe care o dată ce îi ai în viaţă nu îi mai pierzi...care a decis să plece în călătorie prin deşeretul vieţii alături de prieteni...care nu ştie exact cum arată partenerul ei, dar garantat crede în iubire....care dincolo de toate ştie ce animal o reprezintă....cameleonul...

Da, am făcut pace cu umbra la un pahar de limonadă acră cu aromă de fructe de pădure, nu pentru că viaţa ar fi prea dulce, ci pentru că încă nu am întâlnit persoana care să mă facă să uit de mine...şi până atunci prefer să-mi păstez mintea rece, iar inima la o temperatură potrivită...

Ce am vrut de fapt să-ţi spun...că e trist cum preferăm să pierdem oameni frumoşi din jurul nostru doar pentru a ne trezi, doar pentru a recunoaşte că cineva a meritat cândva mai mult, iar noi din motive puerile am decis să întoarcem spatele persoanei care ne putea ţine companie în călătoria vieţii...e trist cum uităm să iubim în timp ce numărăm zilele şi ne dorim să fim inerţi atunci când ceea ce face diferenţa e un strop de iubire...sau nu?!?!?!