Domnul Smile

Zile şi zile...cu diverse stări sufleteşti. Sunt zile în care mă trezesc cu zâmbetul pe chip, plină de energie şi recunoscătoare pentru faptul că mi s-a mai dăruit o şansă, o nouă zi...dar, sunt şi zile în care singurul lucru pe care l-aş aprecia ar fi acela de a mă cufunda într-un somn adânc, o călătorie în lumea viselor care să ţină până în momentul în care realitatea coincide cu cel mai inofensiv vis. 

Însă lucrurile în viaţă nu sunt după placul nostru şi tocmai în momentul în care ai impresia că poţi să ţii frâiele vieţii tale..ghici?! constaţi că traseul tău a fost de mult trasat şi ceea ce poţi face tu este să alegi dacă pe acel drum mergi cu fruntea sus sau preferi să te vinzi pentru un anume preţ. Aparent având un preţ reuşeşti să îţi simplifici acea călătorie prin nisipuri mişcătoare şi deşerturi lipsite de oaze...dar, nu despre cum poate fi viaţa şi despre opiniile mele cu privire la destin am vrut să vă povestesc acum...ci despre faptul că până şi în cele mai înnourate zile din viaţă putem să mergem în căutarea Domnului Smile care să ne fure sau împrumute un zâmbet, care să ne ajute să vedem că în orice există şi o parte bună, chiar dacă trebuie căutată cu lupa, ea e acolo.

În ultima vreme recunosc că l-am tot căutat pe acest domn misterios care promite multe şi l-am găsit în privirea inocentă a unui pui de înger...l-am găsit acolo unde viaţa este privită ca un dar şi un privilegiu totodată, l-am găsit în nişte ochi albaştrii şi într-un zâmbet sincer şi dezinterest...l-am găsit în îmbrăţisarea strânsă primită fără cerere... în sărutul pe obraz al celui care ştie să te facă să priveşti totul ca pe un joc şi a celui care mă învaţă de fiecare dată că doar cu puţină imaginaţie poţi să transformi o lume şuie întoarsă pe dos în cel mai primitor loc.

Şi atunci mi-am amintit că Domnul Smile e mereu lângă mine, dar că uneori mai uit de el prin buzunare sau undeva pe chipul cuiva şi omit că din momentul în care îl oferi el se multiplică...şi mă apuc să îl caut iar şi iar poate poate am mai uitat o fărâmă din el în ochii ce reflectă atâta tristeţe în ultimul an...

P.S.: sper că voi îl aveţi pe Domnul Smile la purtător.

Pentru ca...

Pentru că...undeva la rascruce de drumuri iţi vine sa te aşezi oleacă ca să îţi pui ordine în gânduri şi să cântăreşti lucrurile. Pentru că...uneori e mai important să renaşti decât să aştepţi să răsară soarele pe strada ta şi mai ales pentru că...nu am timp să-i urăsc pe cei din jurul meu, pentru simplu motiv că am în viaţa mea atât de mulţi oameni minunaţi pe care să îi iubesc, mai e loc...fără grijă...dar e wow şi aşa.

Nu ştiu cum au loc schimbările în viaţa voastră, dacă invocaţi ceva sau dacă pur şi simplu există un punct critic care dacă este atins, are loc efectul de bum şi totul capătă un alt sens, dar eu ştiu un lucru, pentru mine e mereu ca o joacă, ca o bombă cu ceas ce se declanşează de fiecare dată când sunt mulţumită de ceea ce am, de ceea ce mă înconjoară şi atunci ghici ce? trec la nivelul următor care e mai bun, cu dificultăţi care au efecte speciale şi surprize la pachet cu fundiţă, pe alese: roşie sau neagră niciodată gri sau altă nunaţă. De ce? Pentru că în viaţa mea totul se trăieşte la intensitate maximă şi bucuria şi tragedia sau drama şi ceea ce dă culoare şi sens e faptul că zâmbetul e prezent acolo: inocent sau ironic, dar e imprimat pe faţa mea. E un imprimeu făcut pe viaţă care ascunde multe.

Aseară, la o oră târzie pentru unii, am citit o scrisoare renumită http://nuaisacrezi.ro/scrisoarea-lui-charlie-chaplin-pentru-fiica-sa, scrisă de un tată fiicei sale, e de-a dreptul mişcătoare, te atinge chiar şi în cele mai ascunse locuri sensibile din tine, pentru că mesajul său e atât de frumos, pentru că într-o lume care venerează banii, mai există si oameni care ştiu ce înseamnă să fii modest şi bogat, oameni care vor să transmită anumite valori şi care se uită mai întâi la cel mic de lângă el şi abia apoi la chipul reflectat în oglinda.

Cum mă simt  eu la acest început de primăvară? Suspendată undeva între două tărâmuri, suficient de decisă că e timpul pentru o schimabre în viaţa mea, nerăbdătoare să văd fondiţa noii surprize pe care simt că viaţa mi-o pregăteşte, dar şi împăcată cu mine, cu ceea ce a fost, cu starea sufletului meu. 

Ce vă doresc vouă? O primăvară plină de iubire, de culoare, de zâmbete, de oameni minunaţi şi mai ales de pace.

Un zâmbărici de la mine!